Am pornit spre Creta într-o noapte/dimineață de septembrie cu gândul că după unsprezece ani mă reîntorc în Grecia, locul în care am avut prima și unica dată impresia că m-am întors acasă. Numai că de această dată pământul arid al Cretei n-a mai părut așa de primitor ca peisajul blând al Thassosului. Totuși, în ciuda reliefului pietros, și insula cretană ascunde o mulțime de locuri care merită văzute măcar o dată în viață și o să o iau în ordine cronologică, fără să fac vreun top anume, pentru că nu asta e intenția acestui articol.

Knossos

Situat în Heraklion, Knossos este considerat de multă lume ca fiind cel mai vechi oraș european. Construit în jurul anului 1900 î.Hr., orașul este dominat de Palatul Minos, care a deservit ca centru religios și administrativ. Locul a fost descoperit de Arthur Evans (recunoscut pentru a fi cel care a descoperit civilizația minoică), cel a cărui statuie se află la intrarea principală spre Knossos și care este un personaj controversat din cauza reconstrucțiilor din cadrul sitului arheologic care nu păstrează acuratețea istorică. Totuși, locul este de văzut, fiind construit în jurul unei curți centrale, unde se țineau festivaluri și ritualuri, iar frescele colorate amintesc de timpuri străvechi – cele mai multe desene includ scene din viața umană, animală, minerală, vegetală, oceanică, dar și creaturi legendare. Dintre frescele văzute în Knossos, mie mi-a plăcut cel mai mult Prințul Crinilor pentru că te poartă cu gândul la viața care se ascundea în spatele zidurilor orașului și la oamenii care au ridicat cândva orașul minoic.

Fortăreața Koules

Fortăreața din Heraklion a fost cunoscută în timpul ocupației venețiene sub denumirea de Ricca a mare sau Castello a mare, adică Fortul de la mare. La momentul ocupației, fortăreața trebuia să protejeze portul și orașul cu poziționare strategică. Atunci când a fost construit inițial, fortul era mai mic, dar, după cutremurul din 1303 când a fost distrus, a fost reconstruit. Ceea ce există în prezent este o construcție de secol al XVI-lea, care a devenit unul dintre punctele centrale ale orașului Heraklion, pentru că păstrează foarte bine atmosfera unor secole trecute, fiindcă la nivel de conservare probabil că nu se putea mai bine.

Muzeul de Arheologie din Heraklion

Muzeul de Arheologie din Heraklion este locul în care sunt păstrate comorile civilizației minoice, fiind considerat de fapt Muzeul Culturii Minoice par excellence. Aici pot fi văzute arme, inclusiv celebrele topoare cu două tăișuri, obiecte de ceramică (mi-au plăcut în mod deosebit vasele pe care sunt reprezentate caracatițe și statuile feminine tipice pentru cultura minoică), reconstrucții ale orașului minoic sau fresce (preferata mea fiind Doamnele în albastru). Pe lângă colecția minoică, muzeul adăpostește și o colecție romană, care din păcate era închisă pentru vizitatori. Din aceasta, nu am văzut decât câteva statui adăpostite la parterul clădirii, unde se afla și un sarcofag roman, foarte frumos ornamentat, aproape că mi-ar fi plăcut ca la moartea mea să fiu și eu depusă în ceva similar, dacă nu aș fi adepta incinerării.

Fortezza din Rethymno / Fortăreața din Rethymno

Construită de venețieni în secolul al XVI-lea, fortăreața din Rethymno a fost capturată în 1646 de otomani, aceasta adăpostind printre altele o biserică, dar și o moschee. De-a lungul timpului, aici au fost construite numeroase case, care au fost demolate după cel de-al Doilea Război Mondial. Datorită acestei fortificații, Rethymno a fost și este cel de-al treilea oraș din Creta ca importanță, după Heraklion și Chania. Fortăreața conține mai multe semi-bastioane:

• Sfântul Nicolae – aflat la estul fortăreței, adăpostea fie o magazie, fie un laborator;
• Sfântul Pavel – aflat la sud-estul fortăreței – mai este cunoscut sub denumirea de Bastionul Sfânta Maria;
• Sfântul Ilie – aflat la sudul fortăreței, conține un teatru în aer liber;
• Sfântul Luca – aflat la sud-vestul fortăreței.

Ce e impresionant la această fortăreață este deschiderea pe care o are la mare, dar și poziționarea pe un deal, care probabil a avut funcție de apărare. În plus, la baza fortăreței se găsește un veritabil local grecesc, cu mese albastre și mâncare tradițională, pe care îl recomand. La Sun Set am mâncat unele dintre cele mai bune preparate marine din Creta.

Centrul Vechi din Rethymno

Rethymno merită văzut și pentru Centrul Vechi, cu străduțe înguste, magazine cu suveniruri calitative și ieftine, dar și pisici. Da, la fel ca într-alte zone din Grecia, Creta este plină de feline, care nu te pot lăsa indiferent. Până și eu, a trebuit să mă opresc să mângâi una dintre minunățiile pe care le-am văzut pe străzile pietonale.

Mânăstirea Kera

Construită în secolul al XIII-lea, Mânăstirea Kera se află pe drumul ce duce spre platoul Lassithi. Fiind înconjurat de Munții Dikti, întregul complex (biserică și locuințele maicilor) păstrează un aer liniștit, unde poți să te reculegi, dacă crezi în Dumnezeu. Ce e interesant e că nici aici nu scapi de mercantilism. Dacă ajungi la mânăstire după sfârșitul slujbei, trebuie să plătești o taxă de vizitare de 2 euro, de parcă credința nu e gratuită… Or something like that.

Agios Nikolaos și Lacul Voulismeni

Atunci când ajungi la Lacul Voulismeni din Agios Nikolaos te simți de parcă te-ai afla pe riviera franceză. Lacul este înconjurat de numeroase taverne, unde poți bea o bere rece în timp ce te bucuri de atmosfera din jur, întreținută de convorbirile turiștilor. Într-adevăr, când ajungi în Agios Nikolaos simți că ai ajuns într-un loc pe care nu ai vrea să îl părăsești, însă acest lucru pare să fie știut și de localnicii care piperează prețurile peste tot. Chiar și așa, aici am găsit una dintre cele mai frumoase genți de piele – la un preț bun pentru calitatea primită. So, Agios Nikolaos are și părțile lui bune!

Plaja Voulisma

Creta are numeroase plaje celebre, dar când timpul este limitat nu ai cum să ajungi la toate. Totuși una dintre plajele la care am ajuns (și cu asta o să închei) este Voulisma. Plaja este mică și îngustă, fiind plină de șezlonguri, și, dacă ai în plan să stai pe prosop, nu prea ai unde. Mai e și aspectul că două șezlonguri costă 25 de euro pe zi, bine se putea mai rău, având în vedere că în Gouves (unde am locuit), două șezlonguri costau dublu pe anumite plaje.

Indiferent că mergi în Creta pentru istorie, pentru peisaj, pentru plaje, locul merită văzut măcar o dată în viață. Mie îmi pare rău că nu am ajuns în două locuri, Chania și Spinalonga, dar poate sunt de văzut la o dată viitoare. Oricum ar fi, Grecia rămâne a doua mea casă și sigur voi reveni pe tărâmurile ei cândva.