Și-au trecut zece Înnoiri de când sunt stăpâna Tărâmurilor de Nicăieri. Și parcă ieri cuceream pentru prima dată aceste teritorii, care de-a lungul timpului s-au mărit la Miază-zi și Miază-noapte, la Răsărit și la Apus, cuprinzând între hotarele sale slujitori demni. Totuși, nici măcar Tărâmurile de Nicăieri n-au fost apărate de uneltiri alte unor stăpâni pe care îi credeam prieteni și alianțe s-au rupt și-n Înnoirea ce tocmai a trecut. Dar nu e vreme să vorbim despre cei ce-au fost lăsați în uitare, ci despre cei pe care i-am avut și încă îi avem aproape.

Asemenea altor Înnoiri, am avut lângă noi stăpâni și teritorii cu care purtăm alianță de multă vreme, iar scrierile noastre au apărut în EgoPHobia, Apostrof, P(ro)ezia și chiar și peste țări și mări în îndepărtata Spanie datorită unui stăpân care astăzi nu ne mai este alături.

Asemenea altor Înnoiri, am pășit pe meleagurile Bookfestului unde am vorbit despre scrierile altor stăpâni, unul dintre aceștia fiind un aliat demn și vechi – Ștefan Bolea, cel care conduce, alături de Sorin Mihai Grad, EgoPHobia.

Asemenea altor Înnoiri, am avut alături stăpâni care nu ne-au uitat în ciuda trădărilor celor mulți: Andreea Sterea, Doina Roman, Șerban Andrei Mazilu, precum și pe cei care au trimis scrierile lor pentru meleagul P(ro)eziei, ultimul teritoriu adăugat Tărâmurilor de Nicăieri.

Au trecut zece Înnoiri fără să știu cum, când și unde și sper să ne revedem la fel de puternici și peste alte zece… Chiar de alianțe se vor mai sfărâma, meleagurile noastre vor fi aici și eu voi spune povestea Tărâmurile de Nicăieri până când ultima picătură de sânge va curge.