Alexandra Medaru: o poetă a exilului contemporan românesc

În revista UtopIQa nr. 22, a apărut o analiză a poeziei mele apărute în online, scrisă de autoarea Doina Roman, căreia îi mulțumesc pe această cale.

Mai jos, puteți citi un scurt fragment din articolul complet:

Bazându-mă pe poeziile publicate de Alexandra Medaru în mediul online, am făcut un exercițiu de analiză a operei sale poetice. Așadar, vi-o prezint pe a Alexandrei Medaru, scriitoare de literatură fantastică și realistă, critic literar și editor, redactor-șef al revistei P(RO)EZIA, așa cum am văzut-o eu.

În primul rând, am remarcat recurența unor teme sensibile ca: exilul și dorul de spațiile natale – reprezentate prin atașamentul la obiecte-simbol; fragilitatea psihică a omului și marginalizarea socială – abordate cu o temerară onestitate; iubirea ca experiență traumatizantă – deconstrucția mitologiei romantice; corpul suferind și identitatea feminină, implicit, explorarea relației dintre boală și sexualitate.

Din punct de vedere stilistic, Medaru folosește un limbaj direct, adesea crud, alternând registrul liric înalt cu cel popular, ba chiar licențios. Imaginile fetide („cioturi de carne”, „supermarket împuțit”) contrastează cu simbolurile transcendenței (marea, albastrul infinit).

Poeziile acestea, scrise în „pribegie”- cum numea exilul Mircea Eliade, documentează experiența unei generații de români care trăiesc o dublă suferință: față de țara părăsită și față de cea adoptivă.

Alexandra Medaru vocalizează această experiență prin lentila unei feminități vulnerabile, marcate de suferință psihică și iubiri eșuate, aducând în literatura română o perspectivă autentică asupra migrației contemporane, fiind un condei distinct al poeziei românești actuale, îmbogățind literatura diasporeană cu o viziune feminină complexă și nonconformistă. Poeziile sale, scrise „departe de țară” sunt mărturii ale unei generații care încearcă să-și redefinească identitatea în contextul mobilității europene. A. Medaru își conștientizează periferizarea cu o franchețe dureroasă, ceea ce impresionează suplimentar receptarea creației sale.