În revista P(ro)ezia nr. 31, a apărut o cronică la Pistolarul lui Stephen King. Aici, puteți citi un scurt fragment:

Am scris despre seria Turnul Întunecat a lui Stephen King mai demult, când în România încă nu apăruseră toate volumele, dar atunci am lăsat în urmă o cronică scurtă. Acum, doisprezece ani mai târziu, când am reînceput să citesc volumele, am decis că e vremea să realizez câte un studiu pentru care fiecare volum al seriei, ceea ce înseamnă că în acest număr și, în următoarele șapte, vă veți întâlni cu ceea ce eu numesc capodopera Regelui.

Turnul Întunecat: Pistolarul este primul roman al seriei ce îmbină literatura Western cu literatura fantasy, science fiction și horror, acesta fiind publicat în 1982 de editura Grant ca un roman fix-up alcătuit din cinci povești ce apăruseră inițial în The Magazine of Fantasy and Science Fiction (între 1978-1981). Mai mult, King, însuși, a spus că romanul a fost inspirat de poemul lui Robert Browning intitulat Childe Roland to the Dark Tower Came (1855), pe care îl citise când studia la Universitatea din Maine. King a început să scrie romanul în 1970 pe o foaie verde de hârtie pe care a găsit-o la bibliotecă, iar el a explicat că s-a jucat cu ideea de a încerca un roman romantic lung care să întruchipeze sentimentul, dacă nu chiar sensul exact, al poemului lui Browning.[1] La forma finală, a ajuns abia în 2003, când romanul a fost reeditat conținând atât modificări de limbaj, dar și scene noi sau modificate pentru a soluționa problema neconcordanței cu celelalte cărți ale seriei. De la prima publicare și până în prezent, volumul a cunoscut numeroase reeditări, precum și includerea lui în pachete ce conțin întreaga serie. Dar ce face acest volum așa de îndrăgit?