În revista P(ro)ezia nr. 31, a apărut o cronică la volumul de poezie HATE ME LOVE de Cosmin Perța. Mai jos, puteți citi un fragment din aceasta:

Am cumpărat volumul HATE ME LOVE al lui Cosmin Perța în scurta vizită pe care am făcut-o la Gaudeamus și pot spune cu mâna pe inimă că a devenit una dintre cărțile mele preferate citite anul acesta. De fapt, aș pune-o drept cartea de poezie care m-a marcat cel mai mult anul acesta, așa cum s-a întâmplat în trecut și cu volumul de poezie, Cântec de leagăn pentru generația mea, apărut acum câțiva ani. Deși atunci am plâns, acum am trăit alte sentimente, precum revolta, nefericirea și dragostea neîmplinită.

În acest volum, Cosmin readuce în prim plan teme sociale (într-un poem ca POETRY RIOT care face parte din secțiunea intitulată HATE) precum un sistem în care omul este îngrădit într-o viață prestabilită unde a munci este sinonim cu a trăi, în care poveștile de viață ale oricăruia dintre noi nu sunt memorabile pentru că, de fapt, noi suntem ai nimănui, niște indivizi care nu ne-am născut în familii bogate și care trăim zi de zi cu frică. Frica de sărăcie. Frica de autoritate. Dar mai ales frica de noi înșine și de micile noastre lumi șubrede, care s-ar prăbuși dacă nu ne-am adapta la societate, dacă n-am fi angajații ideali, oamenii ideali, niște construcții pe care sufletul nu le poate accepta, deși trebuie. Evocative în acest sens, sunt versurile lui Cosmin care vorbesc despre această integrare care ne îmbolnăvește ca un cancer, despre rutina vieții tale care este și rutina vieții mele, despre morți care încap în exact mintea mea. Milionul de sicrie care încap în exact 162 de pagini de carte mă fac să mă gândesc la toți cei care mor fără ca viața lor să conteze pentru președinte sau pentru parlament – și iarăși întâlnim poezia ca un cântec hip-hop furios împotriva tuturor acelor lucruri care ar întrebui să ne înfurie, pentru că în lumea lui Cosmin aceștia suntem noi, aceștia sunt ceilalți, aceștia sunt cei care omoară.