A trecut aproape un an de când am fost la Londra și am tot vrut să scriu despre excursia de patru zile din capitala Marii Britanii, dar cumva n-am reușit să mă așez la birou pentru asta. Acum stau pe canapeaua din sufragerie și lovesc tastele laptopului pentru a scrie un material care nu s-a vrut scris mai devreme…

În luna martie a anului trecut, am plecat spre orașul ce pare infinit. Am ajuns într-o seară de joi acolo unde mai fusesem de alte două ori – una dintre ocazii a constituit, de altfel, un alt material pentru blog. De data aceasta, o bună prietenă mă aștepta la sosire, purtându-mă prin orașul în care visasem să ajung, copil fiind, când tata îmi adusese niște cadouri din acel loc misterios pe care nu puteam decât să mi-l imaginez.

La prima vizită aici, Londra mi-a părut un oraș în care istoria coexistă cu modernitatea într-un melanj de nații și culori extrem de diferite, căci aici găsești de toate pentru toți. La această vizită, părerea nu mi s-a schimbat foarte mult, cu toate că nu am cutreierat capitala londoneză la fel ca în dățile trecute, căci în cele patru zile, din care doar două complete, am avut un obiectiv clar în minte – The Wallace Collection și British Museum, pe care le-am văzut într-un tur simetric. Am început cu colecția de arme, am continuat cu secțiunea antică a romanilor și am ajuns din nou la colecția de arme, pentru că atunci când ești înnebunit după rapiere n-ai cum să le admiri suficient niciodată, și eu sunt una dintre nebunele care iubesc rapierele.

Well, păi și dacă e așa, n-am cum să nu vă zic că atunci când intri în cele patru galerii de arme și armuri de la The Wallace Collection vei da de rapiere peste rapiere și efectiv nu vei ști la ce vitrină să te oprești mai întâi, așa cum nu vei ști dacă să le fotografiezi întâi sau să le admiri. Dacă ai putea, ai face ambele lucruri deodată, dar hei, suntem doar oameni, din păcate. Bine, cele patru galerii nu conțin doar rapiere, despre care aș putea să scriu o zi întreagă, ci și armuri complete, inclusiv ecvestre, pumnale, săbii, pistoale, tunuri, puști etc. E un fel de rai al armelor, europene, dar și din Imperiul Otoman, Iran, India, China sau Ghana, cele non-europene fiind noi la achiziție și reflectând predilecția pentru arme exotice de la acea perioadă din Londra. De fapt, zona orientală a fost una iubită de Sir Richard Wallace, dar el nu s-a rezumat doar la aceasta.

În a doua galerie, se găsesc arme și armuri renascentiste, dintre secolele al X-lea și al XVI-lea, cele mai multe obiecte fiind achiziționate între 1871-1872 de la contele de Nieuwerkerke, fost superintendent al artelor sub Napoleon al III-lea, dar și de la Sir Samuel Rush Meyrick, un colecționar pionier și savant al armelor istorice. Pe lângă armuri foarte bine conservate, regăsim aici, printre altele, și falchioane sau arcuri.

Armele și armurile renascentiste europene, de secol al XV-lea – al XVII-lea, se regăsesc în cea de-a treia galerie, unde putem găsi și arme de turnir și unele dintre cele mai bine prezervate armuri din istorie. La nivel de armurărie, pot fi descoperite opere ale lui Jacob Halder, cel care a fost maestru de armură al reginei Elisabeta I a Angliei, și ale lui Kolman Helmschmid, armurier de curte al lui Carol al V-lea, Sfânt Împărat Roman.

Ultima galerie conține arme și armuri dintre secolele al XVI-lea și al XIX-lea. Întâlnim aici puști de vânătoare, pistoale etc, decorate extravagant. Unele dintre aceste arme au fost create pentru conducători europeni; de exemplu, Ludovic al XIII-lea și al XIV-lea ai Franței sau Nicolae I al Rusiei. De fapt, este vorba despre una dintre cele mai mari colecții de arme de foc din Marea Britanie.

Bineînțeles, că în aceste patru galerii am petrecut tot timpul din prima vizită de la The Wallace Collection, astfel că în a doua zi am revenit pentru a vedea și cealaltă parte a colecției, unde se pot vedea opere de artă, de la picturi, inclusiv de Rembrandt, piese de mobilier bogat decorate, statui și alte asemenea. Nu pot spune că acea zonă formată din numeroase camere nu este impresionantă, dar pentru mine puterea acestei expoziții stă în arme, cu tăiș sau de foc, așezate frumos în vitrine, gata să fie admirate de cei care iubesc istoria armelor și armurilor. Așa că o recomand călduros dacă ajungeți la Londra, tot așa cum recomand și British Museum.

British Museum, de fapt, ar necesita o vizită de o lună, pentru că are atâtea galerii pe cât sunt culturi și istorii pe lumea asta. Exagerez, desigur, doar că ceea ce poți vedea înăuntru este, într-adevăr istoria umanității. Țin minte că la prima vizită la Londra, am văzut zona egipteană, care efectiv pare infinită. Posibil să mai fi văzut și altele, dar fiind vorba de o excursie făcută acum 15 ani nu mai îmi aduc aminte decât că atunci n-am ratat the Lewis Chessmen.

Acum n-am ratat zona antică europeană, pentru că, făcând reconstituire pe acea perioadă, am vrut să văd ce au adunat britanicii din acele timpuri. Sunt câteva săli, unde poți vedea obiecte de igienă, statuete, veselă, echipamente de gladiatori și tot felul de alte lucruri. Pe unele le știam, pe altele nu, dar oricum ar fi, secțiunea nu a depășit vizitele de la The Wallace Collection pentru care m-aș întoarce oricând la Londra.

Într-adevăr ce mi-a mai plăcut la British Museum este shopul uriaș plin de cărți, de unde a trebuit să achiziționez niște volume, unul de magie romană și Povestea lui Genji, considerat primul roman din literatura universală. Bine, s-au mai adăugat și niște copii după monede romane și probabil altele, pe care nu mi le mai amintesc acum. Ce știu este un lucru: locurile astea sunt must see pentru orice iubitor de istorie!