Cu ceva timp în urmă am surprins-o pe scriitoarea Teodora Gheorghe lecturând volumul liric „Demoni și demiurgi” pe care l-am publicat la Editura EIKON în 2017.

Câteva zile mai târziu, aceeași Teodora Gheorghe îmi făcea o mare surpriză, scriind despre volum. Iată un scurt fragment din recenzia pe care o puteți citi în întregime pe blogul Fata din lună:

„…

Poeziile Alexandrei nu iartă. Îți pătrund în carne, în oase şi în simțuri. Nu te poți cuibări în ele comod, însă glasul lor te săgetează cu o forță impresionantă. În universul claustrant țesut de autoare, demonii şi demiurgii par a se ospăta la aceeași masă, adunând firimituri de suflet şi bând sânge care nu se transformă însă niciodată în vin sfânt. E otrăvitor, miroase a moarte şi a trădare. Amintește de două trupuri care au fremătat, cândva, în același ritm.

Unde se termină geneza iubirii şi unde începe destrămarea ei? Zeii au obosit, apăsați de povara propriei creații, iar oamenii s-au preschimbat în „păpuși ale destinului”. Sensurile și-au ieșit din matcă pentru că nu mai are cine să răspundă întrebărilor. Din noianul de incertitudini marcate de revoltă şi de apatie totodată, răsună o întrebare înfricoșătoare: „Unde e Dumnezeu?/Nu în scrierile sacre, pentru minți astupate/Unde e Dumnezeu?/Nu știu…”

…”