Anon (2018) este un thriller SF britanic scris și regizat Andrew Niccol, ce îi are în rolurile principale pe Amanda Seyfried și Clive Owen.
Având cadrul construit într-o lume futuristă apropiată de zilele noastre, în care viața privată și anonimitatea nu mai există, pelicula urmărește un detectiv ce dă peste o tânără femeie care a reușit să scape de sistem printr-un algoritm propriu.
Imaginați-vă o lume în care ochii voștri înregistrează tot ce văd, aceștia fiind echipați cu tehnologie de augmentare a realității, care arată informații despre toți cei pe care îi puteți vedea. De asemenea, tehnologia menționată permite poliției accesul la înregistrările private ale oricărora dintre voi, ceea ce face lucrurile ușoare pentru poliția care vorbește cu suspectul, accesează înregistrările lui și află dacă este sau nu vinovat.
Dar ce se întâmplă când o femeie misterioasă în dreptul căreia scrie Error – Not found apare în peisaj? Ei bine, avem de-a face cu thriller în care aceasta se dovedește a fi capabilă să șteargă părți din înregistrări pentru a le înlocui cu altceva. Pentru fiecare asemenea operațiune personajul feminin percepe o taxă, se șterge pe ea însăși din memoria celui care o angajează și lucrurile par a merge strună, până când angajatorii săi încep să moară rând pe rând.
Pentru a o prinde pe hackeriță, Sal (Clive Owen) își construiește o istorie falsă: este un broker care are o aventură cu o prostituată high-class pentru a intra apoi în legătură cu Anon (Amanda Seyfried) pe care încearcă să o prindă cu ajutorul colegilor săi, însă acestora le este imposibil să o găsească din cauza unei secvențe de proxie-uri anonime organizate într-o spirală Fibonacci.
De aici lucrurile se complică. Avem parte de o aventură erotică, jocuri psihologice sau manipulări tehnologice ale realității, toate pentru a evada dintr-o societate ce vrea să vadă tot ce ascund indivizii care o formează.
Anon este un thriller SF cu o premiză care ar fi mers într-o lume mai îndepărtată de a noastră și mai futuristă decât cea prezentată pe peliculă, iar multe voci au avut comentarii pertinente la adresa sa:

• Impactul acțiunii se pierde pentru că nu putem fi siguri de ceea ce pare că se întâmplă, și este ceva plictisitor în legătură cu enigma (tr.m.) – Peter Bradshaw, The Guardian;
• Anxietățile paranoide ale lui Niccol despre pericolele totalitare ale ciberspațiului par ciudate și strălucitoare, chiar ușoare la nivelul emoțiilor sau logicii narative (tr.m.) – Stephen Dalton, The Hollywood Reporter;
• În timp ce teza filmului este cel mult un post pe Facebook cu greșeli (ștergeți-vă conturile, ș.a.m.d.), Niccol este încă terifiant când sparge regulile, chestionează protocolul și testează idei noi (tr.m.) – Blake Goble, Consequence of Sound.