În revista culturală EgoPHobia #79-80, a apărut un studiu critic asupra nuvelei “Micul prinț” de Antoine de Saint-Exupéry. Mai jos, un scurt fragment:

Antoine de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900 – d. 31 iulie 1944) a fost un scriitor, poet, jurnalist și aviator francez. Înainte de Al Doilea Război Mondial, Saint-Exupéry a fost un pilot comercial de succes, acesta înscriindu-se în aviația franceză la începutul războiului pentru misiuni de recunoaștere ce au avut loc până la încheierea armistițiului cu Germania. După război a călătorit în SUA unde a scris trei dintre cele mai cunoscute opere ale sale. Prima nuvelă a lui Saint-Exupéry, Aviatorul, a fost publicată în 1926 de către revista literară Le Navire d’Argent, iar primul său volum, Courrier Sud (Poșta de sud, tr.n.), a apărut în 1929. În 1944, dispare în urma unei misiuni de recunoaștere din Marea Mediterană.

Micul prinț (titlul original al ediției: The Little Prince, Wordsworth Editions Limited, 2018) este o nuvelă ilustrată publicată inițial în SUA în 1943, aceasta apărând în Franța post-mortem din cauză că Saint-Exupéry fusese interzis anterior de regimul de la Vichy.

Opera, care este considerată o poveste pentru copii, urmărește călătoria micului prinț dinspre planeta sa spre Pământ, aceasta fiind narată de un narator colportor care primește informațiile de la erou pe care îl întâlnește pe când cel dintâi se afla în deșertul saharian, având probleme la motorul avionului. În timpul reparațiilor la aeronavă, micul prinț povestește naratorului despre călătoria sa și lucrurile pe care le-a învățat de-a lungul acesteia, amintind că a fost pe șase planete unde s-a întâlnit cu diverse personaje: un rege fără slujitori, un infatuat, un bețiv, un om de afaceri, un lampagiu și un geograf. De asemenea, povestește despre trandafirul, de care este îndrăgostit și care îl așteaptă pe planeta sa, dar și despre vulpea pe care a îmblânzit-o.