În revista spaniolă Azahar a apărut traducerea poemului meu, ultimul ticăit dinaintea morții unui iubit imaginar, realizată de scriitorul George Nina Elian. Mai jos puteți citi varianta în română a poemului:

ultimul ticăit dinaintea morții unui iubit imaginar

aseară…
aseară mi-am pus tricoul tău negru la piept
și l-am ținut așa cum îmi ții tu sânul mic stâng
strâns în palma ta ce îl acoperă perfect

privind prin tenebrele încăperii, ți-am văzut silueta într-o umbră
și am crezut că erai acolo, că veniseși cu mine
sau că nu plecasem niciodată
iar boala nu mă mai rodea pe dinăuntru ca niște colți de șobolan
ce și-a găsit prada și nu o mai lasă până nu o sfâșie definitv

simțind frigul nemilos pe șira spinării, închipuirea s-a sfărâmat
într-un niciunde ce nu-mi aparținuse vreodată
și eram mai singură decât omul din cosciug
mai mută decât ultimul ticăit dinaintea morții unui iubit imaginar
încremenită pe pat, aș fi vrut ca nopțile noastre să fie la fel de febrile ca până acum
nu la depărtare, nu la depărtare