Ar fi trebuit să scriu cronica despre ultima Înnoire cu ceva timp în urmă, dar, în acest timp, altă carte s-a scris și Tărâmurile de nicăieri au rămas cumva în umbră. Dar e spre binele meleagurilor mele, căci cartea care vorbește despre viața eternă va aduce supușilor mari bucurii când rândurile ei vor putea fi citite de cei care au fost cu mine în toată această vreme, care, de altfel, nu a fost nici cea mai ușoară, nici cea mai lipsită de greutăți.

Și pentru că nu a fost cea mai ușoară, trebuie să spun celor ce mă citesc că alianțe s-au rupt, cu oameni care au ales să creadă că stăpâna Tărâmurilor de nicăieri nu este cea mai demnă stăpână.

Chiar și așa, au existat alianțe care s-au întărit. EgoPHobia, O mie de semne, P(ro)ezia, UtopIQa ne-au rămas alături și ne-au susținut ca nimeni altele.

Iar pentru cei care ne-au fost alături, avem un mesaj înainte de a intra în noua Înnoire:

Anul Nou să vină cu idei noi, cu creioane ascuțite și cu cititori pentru fiecare scriitor!

Pentru cititori, să aducă cărți care să îi plimbe în lumi cum n-au mai văzut înainte!

Iar pentru cei care abia descoperă literatura, să fie un An Nou cu cărți una și una!

La mulți ani!

Înnoire = Un an.