Imagine: Arta nu mușcă

Video: Valentin Goran

Era într-o seară de marți când scriitorul Andrei Iorga a urcat în Tramvaiul Poeziei, un vehicul cultural interactiv prin intermediul căruia asociația Arta nu mușcă a permis călătorilor de pe ruta liniei 1 din București să descopere sensibilitatea artistică a autorilor contemporani prin cea mai sinceră formă de artă scrisă: poezia.

Atât pentru Andrei Iorga, cât și pentru mine a fost o onoare ca versurile noastre să fie ascultate de oameni care nu auziseră de noi, la aceasta adăugându-se și bucuria de a fi luat parte la un eveniment de anvergură care sperăm să se deruleze și în anii viitori, mai ales că echipa organizatoare s-a remarcat printr-un profesionalism cum rar se mai întâlnește zilele acestea.

Acest lucru mi l-a confirmat și poetul Andrei Iorga care pe 24 septembrie a susținut un recital poetic într-un tramvai în mișcare în care tineri sau bătrâni s-au suit dintr-o stație, au ascultat versuri și au coborât când destinația li s-a arătat în cale, poate mai bine dispuși ca atunci când urcaseră. Iar ciclul s-a reluat până la terminarea traseului parcurs între Piața Sudului și Piața Victoriei.

De-a lungul călătoriei ce a durat în jur de o oră, Andrei Iorga a citit poeme din volumul liric „Demoni și demiurgi” pe care l-am lansat la Editura EIKON în 2017, dar și din manuscrisul volumului „Sevraj”, finisat de curând. Mai mult, el a lecturat poezii ce vor fi incluse în volumul său de debut, „Versuri în chingi de fier”.

Pe tot parcursul acelei ore m-am întrebat cum au decurs lucrurile, pentru că din păcate nu m-am aflat în țară pentru a putea să particip personal, însă, în ciuda acestui fapt, organizatorii au acceptat ca poezia mea să fie citită în Tramvai. La scurt timp după încheierea evenimentului am fost sunată de Andrei Iorga în al cărui glas se auzea o fericire imensă, la care nu se așteptase, mai ales că înainte de începerea recitalului era foarte emoționat, aceasta fiind prima lui apariție în fața publicului. Fericirea lui s-a transformat și în fericirea mea. Și atunci când mi-a spus că poemele stârniseră reacții, inclusiv aplauze din partea unor tineri, cumva fericirea s-a dublat și o voi ține minte tot restul timpului, căci în fond fiecare minut care trece ne lasă amintiri și e important să le păstrăm cu noi pe cele bune… Iar seara aceea a fost una dintre cele bune…

Spun acest lucru și pentru că o săptămână mai târziu am primit filmările de la Valentin Goran și am putut și eu să vizionez pe scurt ce s-a întâmplat în Tramvaiul Poeziei. Când mi-am ascultat poemele lecturate de altcineva am fost marcată de un sentiment pe care nu îl mai avusesem niciodată, un sentiment pe care încă nu sunt în stare să îl pun în cuvinte și poate nici nu ar trebui pus, ci doar păstrat așa cum e el: aparte. De asemenea, e destul de dificil să descriu și momentul în care lacrimile mi-au izbucnit datorită unor poeme lecturate de Andrei Iorga în ultima parte a recitalului. Dar poezia e menită să nască reacții profunde… Și a lui a reușit în ce mă privește…

Acum rămâne să aflăm ce credeți și voi. Haideți să ascultați și să fiți și voi atinși de poemele noastre! Vizionare plăcută!