Un jurnal pe diverse teme: literare, critice, politice etc.
Săptămâna trecută v-am povestit cum mi-am petrecut vacanța scriind pagini întregi la un text nou. La postarea respectivă am primit un comentariu de la un anume Tiberiu Bărburescu în legătură cu mașina mea de scris. Dacă vă întrebați ce model e, ei bine, am o Adler Gabriele 25. Din păcate nu scriu atât de des… Citește mai mult Obiceiuri scriitoricești
Ce mă bucur că există Paștele (deși nu mă supun religiei) și orice motiv de sărbătoare națională care îmi aduce zile libere, pentru că pot să îmi petrec timpul așa cum îmi place. Dacă ați tot citit blogul acesta, v-ați prins deja că sunt scriitoare și că am o obsesie pentru cuvinte și cărți, la… Citește mai mult Cum mi-am petrecut sărbătorile între scris și romanul lui Oliviu Crâznic
Am tot vrut să scriu despre problema LGBT pe acest blog de nenumărate ori, pentru că întotdeauna m-au interesat drepturile și istoriile acestei minorități care încă mai este văzută de societate ca un stigmat. N-am făcut-o până acum, pentru că n-am simțit că aș avea cuvintele potrivite, dar am realizat apoi că nici nu e… Citește mai mult Istorii LGBT
Acum un an deveneam stăpâna Tărâmurilor de nicăieri. Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri momentul în care am pus mâna pe bici și mi-am supus inamicii, iar ei mi s-au închinat cu o cronică despre Povestirile fantastice ale lui Liviu Radu, un stăpân ce punea condeiul pe hârtie și crea universuri alternative… Citește mai mult Un an de stăpânire pe Tărâmuri de nicăieri
Tocmai citeam în ziarul Gândul online despre situația de la Colectiv. Alți 11 oameni au murit ieri. Bilanțul după ziua de sâmbătă: 43 de morți. Aseară am fost iar în Piața Universității. Abia dacă mai sunt câțiva care își fac apariția acolo și tăcerea se lasă încet, dar sigur. Așa repede am uitat prin ce… Citește mai mult Când tăcerea se lasă încet, dar sigur…
După câteva demisii am rămas la jumătate. Mai vin la Piața Universității doar jumătate din cei care au ieșit zilele trecute și îmi pare că se renunță prea repede. Pesimismul meu îmi spune că zilele vor trece, numărul va scădea și ușor-ușor poate vom fi uitat despre ce era vorba. Și… Citește mai mult Din nou în stradă
M-am tot gândit cum să încep postarea aceasta și oricât aș încerca să găsesc cuvintele potrivite pentru ea, simt că ele nu există, pentru că atunci când la mijloc se află o tragedie orice ai spune nimic nu mai schimbă lucrurile. Am văzut zilele acestea atâtea reacții legate de ce s-a petrecut în Colectiv,… Citește mai mult Când cuvintele nu sunt potrivite
În ultima perioadă m-am tot documentat asupra stilului Cyberpunk, și asta pentru că pornind de la un text mai vechi, scris în urmă cu vreo doi ani și de la un cuvânt portughez (Saudade), m-am apucat să scriu primul meu SF. E un gen pe care nu l-am mai încercat până acum și am oarecare… Citește mai mult Când textele vechi duc la unele noi
Zilele trecute am fost să reciclez peturi. Când am ajuns la aparat, se afla acolo un om al străzii, una dintre ființele acelea invizibile, pe lângă care trecem zilnic, ignorându-le și uitând că sunt tot oameni. Era mic de statură, mai mic ca mine, cu pielea tuciurie, părul negru, nespălat. Avea haine de blugi jerpelite… Citește mai mult Confesiuni (1)
taramuridenicaieri.ro 